Vlad Calu, la British Council de la 23 de ani

Vlad Calu e „Innovation Padawan" la British Council și are 23 de ani. Dacă-l pornești, poate să vorbească ore-n șir despre branduri, muzică, festivaluri de publicitate, cărți, concerte, tatuaje și... și...

Parte dintr-o echipă de inovație a unui institut cultural la 23 de ani?
Cam așa. Când eram mic, cineva mi-a prezis că o să fiu ministru de externe. Ceva îmi spune că m-am abătut de ceva vreme de la drumul ăla, dar cred că versiunea mea de la 6 ani ar fi mulțumită de mine. Oricum, întotdeauna îmi voi păstra principiile și pasiunile, chiar dacă va trebui să mă adaptez puțin câte puțin ca să mă pot integra într-un anumit mediu.

Cum zici ca poate cineva să ajungă să colaboreze cu British Council la anii tăi?
Cred că e important să ai bun simț și să fii motivat. De asemenea, e esențial să vrei să împărtășești din cunoștințele tale și cu restul echipei, chiar dacă la prima vedere ți s-ar părea că nu se leagă cu activitatea de zi cu zi a British Council. De exemplu, când am fost întrebat la interviu despre planurile mele de viitor, le-am spus că îmi doresc foarte mult să îmi deschid un comic book store din ăla „ca în State'', în care să poți găsi atât cele mai recente numere din The New 52, cât și reviste de artă contemporană (gen Juxtapoz), viniluri collector’s edition sau merchandise din filme, seriale și jocuri video. Pe scurt - un „pop-culture paradise''. Evident că nu ăsta a fost criteriul principal pentru care am fost ales pentru job, dar îmi place să cred că a înclinat oarecum balanța.

Facultăți și cursuri
Întotdeauna când sunt întrebat de facultate, mă trezesc vorbind despre liceu. Pentru mine este infinit mai relevant faptul că am fost elev în Colegiul Național „Spiru Haret’’ din București decât faptul că am terminat o facultate de Științe Politice. În liceu am învățat și „work ethics'', și cum se calculează impozitele și cum să mă dau cu placa. În facultate n-am învățat mai nimic. Poate e și vina mea.
Ulterior mi-am dorit foarte mult să învăț event management și să încerc să mă plasez în emisfera culturală a domeniului. Am făcut câteva cursuri prin UK, dar cel mai de ajutor mi-a fost un summer course făcut la Utrecht School of the Arts, în Olanda. Un program foarte „hands-on'' în care am lucrat la rebrandingul Muzeului Central din Utrecht.

Voluntariat & internship-uri
Clar un fel de coloana vertebrală a carierei fiecăruia dintre noi. Nu contează că ai 18 sau 50 de ani, voluntariatul sau un program serios de internship te vor face să dormi mai bine noaptea știind că ai ales să rezolvi ceva fără să fii obligat să faci asta. Eu cel puțin, așa vad lucrurile.
Totuși, recunosc că mi-am ales proiectele de voluntariat cu foarte mare grijă, astfel încât să fie relevante pentru dezvoltarea mea personală, dar și să se lege cumva de pasiunile și obsesiile mele. Așa am ajuns în vara lui 2011 la Exit Festival în Novi Sad, Serbia. O săptămâna, cam 12 ore de muncă pe zi, zeci de pagini de guest lists verificate, câteva comunicate de presă traduse și două-trei meet and greet-uri organizate. Cam asta am avut de oferit. Am primit în schimb posibilitatea de a mă saluta cordial sau măcar din priviri prin backstage-uri cu idoli personali precum băieții de la Bad Brains sau Mike Patton de la Faith No More. O singură concluzie am avut - Now I can die happy!

Job-uri
Toate job-urile pe care le-am avut până acum au început inițial ca internship. Înainte de British Council, am lucrat în cadrul grupului Millenium People, întâi ca un intern pe ce proiecte reușeam să pun mâna, iar ulterior ca BTL Account Executive pe toate proiectele din portofoliul The Institute și Gala Societății Civile. 
Cam prin 2011 am avut și un freelance side project cu echipa din binecunoscutul Goblin Club din București și Vama Veche. Pe ei i-am ajutat atât pe partea de comunicare online, cât și pe cea de creație și logistică pentru aproximativ 80 de evenimente.
În echipa de inovație de la British Council am venit în octombrie 2012 și am lucrat în special pe cel mai important proiect al departamentului - biblioteca @British. Am ajutat la  dezvoltarea a câtorva mici campanii de awareness pentru Crăciun 2012, Valentine's Day și World Book Day. În paralel am dat câte o mână de ajutor și pe alte proiecte precum: BritTeen, Debate @British și Conversation Club.

Concerte
Primul concert adevărat a fost Metallica la București în 1999. Aveam 10 ani și îmi aduc aminte și acum momentele de senzație când publicul a aruncat cu sticle de plastic în formația de deschidere. 
Mi-e foarte greu să mă decid asupra CONCERTULUI.  Ador atât de multe formații, încât cel mai probabil o să regret că am uitat să menționez vreuna. Dar cred că există unul care se poate apropia de acest statut - Pearl Jam la Sheppard's Bush Empire în Londra, 2009. A fost un secret show, organizat special pentru membrii din TEN CLUB (fan clubul oficial al trupei). Totuși, clubul a decis să pună în vânzare în jur de 200 de bilete extra pentru public. Cred că a fost singurul moment din viața mea în care chiar am avut noroc, reușind să prind unul din acele bilete.

Festivaluri
La festivaluri afară merg de prin liceu, când am reușit să îl conving pe tata să ne urcăm în mașină și să conducem frumos până la Viena la Nova Rock 2006. Acolo am văzut pentru prima data Massive Attack, Queens of the Stone Age și Tool. Șapte ani mai târziu, pot să spun că am strâns cel puțin 2-3 brățări de festival pe an. 
Dacă ar fi să recomand un festival pentru 2013, din nou, mi-ar fi foarte greu. Dar risc prin a menționa doar Primavera Sound Festival din Barcelona. De la Tame Impala, Blur și James Blake la Dead Can Dance, Dinosaur Jr. și Neurosis - dacă nici un nume nu va atrage atenția, nu știu ce să mai zic.

Pasiuni. Și obsesii
Colecționez viniluri cu albumele preferate. În special ale formațiilor de punk și hardcore. Cu toate astea, cea mai recentă achiziție este ''Welcome Oblivion'' a celor de la How To Destroy Angels. Mă obsedează însă faptul că încă nu am în colecție o secțiune de jazz.
Cum ziceam, sunt devorator de comic books. Urmăresc în special release-uri noi ale DC Comics și Dark Horse Comics. Principala obsesie: personajul Zatanna care, în niciuna dintre versiunile ei, nu este așa cu mi-aș dori eu să fie. 
Last but not least, video games! O pasiune care nu poate fi vindecată. Iubesc jocurile care spun povești și care reușesc prin artwork și coloana sonoră să te facă să nu îți mai dorești să te întorci în spațiul real. Obsesii la momentul actual: timeline-ul seriei Legend of Zelda și numărul infinit de mistere nedeslușite din spatele seriei Bioshock.
 
Locuri
Sunt fascinat de orașele port. N-aș putea să explic exact de ce, dar mi se pare cel mai mișto lucru - să mergi pe boardwalk, să îți alegi o bancă pe care să te așezi, să îți pui căștile în urechi și să lași lumea să se desfășoare în jurul tău, în timp ce tu stai și te uiți în gol.
Dacă vă sună interesant, recomand Hamburg, Barcelona și Huntington Beach (California) pentru a încerca pe pielea voastră.
 
Branduri
Îmi plac brandurile care comunică cultural. Branduri care se identifică 100% cu publicul lor țintă de parcă ar fi frați, crescuți pe aceeași stradă. Exemplul simplu care îmi vine acum în minte este VANS. Aproape 60 de ani în care a ținut industria skateboardingului în spate și 15 ani de VANS Warped Tour, plus nenumărate burse și proiecte de promovare date tinerilor designeri și artiști. Ce poți cere mai mult de la un brand?
Am văzut că au început și cei de la CONVERSE să facă ceva similar cu noua campanie „Get Dirty''. Ceva ce merită urmărit.

5 chestii care trebuie făcute până în 25 de ani
- Să ajungi acasă cu hainele făcute praf de la un concert.
- Să te trezești într-o dimineață la Paris și să te culci dimineața următoare în Vama Veche.
- Să faci un maraton de urmărit The Simpsons și să îți dai seama la sfârșit că ai învățat mai multă istorie decât la școală.
- Să renunți la niște mese că să fii sigur că ai destui bani în ziua în care albumul sau cartea aia pe care o aștepți de ani de zile iese în sfârșit pe piață.
- Să-ți dai demisia cel puțin o data.

5 lucruri pe care le mai ai de tăiat de pe bucket list până la 25 de ani
- Să ajung în Islanda, chiar dacă doar pentru un weekend. 
- Să găsesc pe cineva care să mă învețe chestii de bază legate de surfing.
- Să învăț câte ceva despre programare. Poate 2014 să fie my Code Year.
- Să îl văd pe Henry Rollins live într-un show spoken word.
- Să văd pe viu tablourile lui Kelly Vivanco. Poate chiar la Think Space Gallery.