Marketing cu sânge fals: True Blood

Un producător obsedat de moarte, o rețea de cablu americană (mașinărie de produse de media de top) și niște agenții demente, cu creiere îmbuibate de marketing. Suficient pentru a da drumul în lume unui serial care urlă tot felul de probleme - de la homofobie, familii dezbinate, droguri și control media în timp ce exploatează fascinația recurentă pentru moarte și sex.

Campfire e prima agenție care a intrat în poveste și-a făcut de toate: direct mailing cu scrisori în limbi moarte și mostre de sânge artificial, site-uri despre vampiri, video-uri, interviuri, conferințe, testimoniale. Au transformat fanatici ai genului horror în audiență garantată pentru ceva care nici nu se anunțase ca produs media. HBO a plusat cu niște documentare și la momentul dezvăluirii deja nu mai conta că e un serial - toți obsedații de vampiri, toți cei înnebuniți după senzații tari (fie ele doar în filme) erau convertiți. Iar când a mai apărut și Alexander Skarsgård la bustul gol, după niște scene de sex între un vampir de 173 de ani și o chelneriță blondă, n-a mai contat dacă unii nu gustau chestii cu vampiri decât dacă sclipeau la soare sau nu-i suportau deloc.
Bloodcopy.com a înregistrat 30.000 de discuții pe forum, cele două vide-ori postate în campanie au adunat 5.9 milioane de vizualizări. În 2008.

În 2009 au dus-o mai departe și, împreună cu Digital Kitchen (cei care au făcut și genericul) au creat o serie de ad-uri pentru produse false, care targetau vampiri. Și n-au fost orice branduri, ci s-au jucat la scară mare, cu Gillette, Harley-Davidson, MINI, Ecko Unlimited, Geico, Monster.com și Gawker. Apoi au lansat sezonul al II-lea, care a obținut 74 pe Metacritic.

Pentru sezonul al III-lea s-au dus tare pe mobil. Atât de tare încât au cosntruit totul pornind de la ad-urile și inserțiile din mediul ăsta. PHD a muncit mult, bine și repede, au pus publisherii la treabă și la updatat SDK-urile și așa au inundat Flixterul, Variety și Jumptap-ul de amprente însângerate. Au ajuns ușor la peste 5 milioane de vizualizări ale premierei și-a mai crescut cu 5 puncte scorul de pe Metacritic.

Al IV-lea sezon a mers pe Facebook, unde aveau deja 8 milioane de fani. N-a fost nimic nou ca idee la mijloc - o aplicație care îți făcea un film scurt, cu imagini din serial și în care userul și prietenii lui erau implicați. Doar Definition 6 a avut neuronii unde trebuie, așa că arăta mult prea cool încât nu te puteai abține să nu o share-uiești. Tot atunci a fost și fântâna de la Universitate plină de apă roșie-orange, chestie care la noi a prins mai mult decât aplicația de pe Facebook, dar era 2011.

Sezonul V a fost mai smooth așa din punct de vedere inovație și creativitate, dar după câte făcuseră deja, video-urile, ad-urile și Facebook-ul și-au făcut din nou treaba atât de bine încât atât premiera cât și ultimul episod au punctat recorduri de audiență pentru întreaga serie.

Pe 16 iunie e premiera celui de-al VI-lea sezon, care din trailer pare să nu dezamăgească la nivel de violență, sex și Skarsgård și se vede asta nu doar pe site-urile de știri și bârfe, dar și pe Mashable.

Alan Ball n-o să mai fie creierul suprem, dar a rămas producător executiv și consultant. Iar sezonul o să aibă doar 10 episoade, nu 12. Însă deja nu mai contează atât de mult - True Blood este un exemplu cât se poate de tare despre cum se fac branduri în industria media, despre cum agențiile pot fi puse la treabă pe milioane și milioane de dolari nu doar pentru produse care se găsesc la raft și despre cum un serial nu se vinde doar cu promo-uri la TV. Adică se vinde, dar când targetul tău o arde pe net și s-ar putea să nu se uite la ce-i dai pe televizor că acolo sunt părinții ci o să bage HBO connect sau o să crape serverele agregatoarelor mai mult sau mai puțin legale, atunci îți trebuie tehnologie.

HBO a dat-o bine și frumos cu True Blood și-au avut de toate: real-life experience, direct mailing, publicitate plătită la greu, cascadorii de marketing, social media, o băutură proprie, o linie de bijuterii, evenimente peste evenimente, păpuși, benzi desenate, tricouri, bloguri ale personajelor și câte și mai câte. Acum doar trebuie să producă o grămadă de content catchy și bine indexat pe toate platformele și să aleagă cu grijă cum fac cu product placement-ul.