Răzvan Mera, 23 de ani, un CV interactiv și magia montajului

L-a prins atât de tare acest “microb” al cinematografiei, încât, la 23 de ani și zeci de scurtmetraje mai târziu, încă își scrie propriile scenarii, își filmează și montează producțiile, mai și joacă, când nu găsește destui actori, iar la final de scenă tot el e tipul care strigă “stop!”.
Însă Răzvan a crescut, și-a luat magia montajului în dinți, și jucându-se puțin cu rețelele de socializare și-a făcut un CV video interactiv, că poate l-o vedea și angaja vreo agenție de publicitate sau televiziune. 

Dacă vrei să treci la  nivelul următor, să afli mai multe despre ce știe Răzvan să facă, trebuie să click-uiești toate butoanele de “no”, iar la final te va întâmpina și-un alter-ego de-al său, un glumeț colorat pus pe șotii.

De ce nu ai ales calea obișnuită de a-ți găsi un job?
Înainte de a mă prezenta astfel, am încercat și cu un CV tradițional pe diferite site-uri de angajări, însă nu a dat prea mari rezultate. Când arăți ca ceilalți, cu greu te poți desprinde din mulțime. Așa că după câteva luni m-am săturat să nu fiu băgat în seamă și am început să mă îmbrac diferit.
Prima dată am creat un layout nou CV-ului clasic și am văzut că angajatorii au început să mă contacteze mai des. Apoi m-am gândit să îmi duc prezentarea un pas mai departe și să fac companiile să vină la mine, nu eu la companii.

Îți  dorești să devii viral. Cine speri să te vadă?
Odată cu viralitatea, te vede o mulțime de oameni. Majoritatea nu vor fi neapărat interesați să mă angajeze, dar o mică parte din cei care îmi văd CV-ul sper să fie recruiteri sau directori de creație de la diferite agenții de publicitate, televiziuni sau companii de film care sper că vor aprecia creativitatea și mă vor contacta prin mijloacele descrise pe site. O altă parte a “țintei” mele sunt tinerii în căutare de loc de muncă, pe care sper să îi inspir să gândească diferit modul în care se prezintă angajatorilor.

Actor, cameraman, scenarist și tipul cu montajul. De obicei te pui pe shuffle ca să le faci pe toate?
De obicei îmi aleg foarte atent proiectele în care fac eu cea mai mare parte a muncii, fiindcă nu este așa de ușor cum pare să gândești un film de la zero. Majoritatea timpului eu mă ocup de scenariu și de montaj, două dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult la un film. Însă în trecut am mai cochetat și cu actoria și regia.

Nu poți fi încadrat în prea multe tipare, ar trebui să ți se facă unul doar al tău. Cum se vede mainstreamul?
Eu am vise mari, de aceea deviza mea este ”Dream big. Think big.” Visez ca într-o zi eu să creez mainstreamul, adică să influențez ce vor oamenii să vadă. Până atunci mai am mult de muncă, dar măcar știu că muncesc cu un scop. După cum pot vedea eu lucrurile, linia de final este dincolo de orizont, dar știu unde mă îndrept.

Fotografie sau film? Cireșe sau căpșuni?
Filmul, după cum știe toată lumea este compus din 24 de fotografii pe secundă (sau mai mult, depinde în ce format filmezi). Deci clar alegerea pentru mine este film. Mie îmi transmite mai multe emoții un film bine făcut decât o fotografie bine făcută, pur și simplu pentru că sunt mai mulți factori care compun un film. Ai muzică, scenariu, jocul actorilor, care mă atrage și mă face să urmăresc povestea până la capăt... Și căpșuni.

Care-i clișeul tău preferat în filme?
De obicei, clișeul meu preferat se întâmplă în actul trei al unui film. Este momentul acela în care eroul principal a pierdut totul, dar asta l-a învățat să țină capul sus și se duce într-un tribunal/stadion/piață aglomerată și spune ceea ce trebuia să spună de la bun început, muzica este plină de sentiment, pe obrajii membrilor din public se văd lacrimi care curg, iar la final toată asistența se ridică în picioare și izbucnește în aplauze furtunoase. Momente din astea mă fac mereu să am un nod în gât fie că filmul e comedie sau dramă.

Ce super-puteri îți dă montajul?
Montajul este o armă periculoasă dacă se află în mâinile cuiva care-l stăpânește foarte bine. El poate destrăma națiuni și poate face oamenii să se lupte între ei. Istoria ne-a învățat asta. Montajul l-a făcut pe Hitler un idol, iar imediat după aceea un bufon. Nu degeaba se spune că editorii controlează jocul unui actor de film. Un cadru bine ales poate face diferența între cine pleacă acasă cu premiul în mână. Însă nu oricine poate să fie un bun editor. Trebuie să aibă precizie, îndemânare și multă răbdare. De asta și e montajul o armă.

Din film nu poți face bani. Nu ai învățat asta până acum?
Cum spunea și Joker în The Dark Knight: ”It’s not about the money. It’s about sending a message.”