Andrei Lasc - 30.000 de fani la 21 de ani

Sau, cum zice el, „pe românește - mă joc cu cuvinte, forme și culori și interacționez cât pot de mult cu oameni pe preapopulatul Facebook".
Îi place Suits pentru că „mârșăviile deștepte", Game of Thrones pentru că „dragoni, sex și magie”, Little Britain pentru că-s „autoironici și au glume tare proaste."
Nu se joacă pe calculator, doarme cu ochii deschiși și îi plac glumele macabre cu bebeluși.

Se dă pe Facebook „Cu substrat", unde a strâns peste 30.000 de fani în nici 6 luni, iar în august a lansat încă trei pagini care dau semne să crească la fel de deștept - „La produs", „În cerc", „La pătrat".


Când ai pornit „Cu substrat"  ai avut un plan bine pus la punct, te-ai gândit că asta e o idee care ar putea să crească frumos, să adune o comunitate numeroasă într-un timp atât de scurt?

Sincer, știam că e ceva nou, iar asta mă provoca. Aveam grijă să lucrez „curat” materialele, la nivelul la care știam atunci design, aveam grijă să postez la ore de vârf, dar nu îmi imaginam că o să ajung la 4 zerouri... visam la un 5000, așa, timid.

Doar te uiți așa în treacăt pe cifrele din insights sau le studiezi atent? E ușor sau greu să „te dai pe Facebook"?

Băi, la început eram cu ochii pe cifre ca pe butelie (ca să folosesc expresii de pe vremea cealaltă). Voiam să văd cum evoluează, de ce, de când, la ce ore, din ce orașe. Apoi m-am calmat și mi-am canalizat energia spre oamenii de pe pagină. Pentru mine e mult mai valoroasă o glumă făcută acolo cu un om. E mai uman. Ne lipsește umanul în online.

De ce și „La produs", „În cerc", „La pătrat"? Ai prea multe de spus, experimentezi, te-amuzi sau vrei să te perfecționezi?

Păi, întâi de toate, să clarificăm treaba. „La produs" e mezinul și e cel mai obraznic. Acolo îmi exersez partea de copy și de ilustrație și nu mi-am pus nicio limită, pot să bat câmpii. Deci, învăț și mă amuz.

„În cerc" și „La pătrat" sunt în moarte clinică momentan, dar nu e de rău, e de bine. Ideea mare este ca între cele 2 pagini (de fete, respectiv de băieți) să fie un schimb de replici. Am o gașcă de oameni simpatici alături de care o să căut busola potrivită pentru paginile astea două. Momentan e bruiată asta pe care o folosim și n-are rost să maltratăm paginile până ne dăm seama de direcție.

Ceva planuri de expansiune galactică? Te gândești la vreuna dintre pagini ca la un produs care ar putea să meargă mai departe de Facebook?

Da, acum lucrez de zor cu o amică pentru lansarea shop-ului „Cu substrat". Avem câteva idei duse cu pluta, așteptăm să vedem ce ne mai trece prin minte. Undeva în octombrie o să îl lansăm, e surpriză (și pentru noi e surpriză). Așa, timid, „Cu substrat" a mai scos nasul în lume, asociat cu diverse proiecte (Crosul pădurii, Roaba de cultură, tricourile prietenilor).

Mai sunt și alte pagini de Facebook în România care se joacă bine cu desene și cuvinte. Care sunt cele 3 care o fac cu cap?

Primii și de departe cei pe care îi admir cel mai tare, Almanahe.mic. Sunt de-a dreptul și de-a stângul geniali. Și ca pagină, dar și ca oameni. Am vorbit de câteva ori cu ilustratorul lor și m-a surprins prin fairplay și bunăvoință.

Pe locul 2 ca și grafică dar 1 ca și idei random, George Roșu. Avem stiluri diferite, dar îmi plac ideile pe care le scoate așa, de oriunde. Are un umor care a fost răcit când era mic (și-mi place!).

Pe locul 3 Hungaromânisme. E umană grafica, jucăușă (ca la George), dar mai presus apreciez ideea de a găsi o punte între două culturi care fac spume de obicei, mai ceva ca detergentul minune. Și unele expresii mi se par atât, dar atât de greșite, încât le rețin.

Ai primit până acum oferte de angajare într-o agenție? Crezi că ar putea cu ușurință aceste pagini să-ți fie CV?

Băi n-am primit. Dar nici nu-s super la curent cu tot ce mișcă prin agenții, sunt așa, mai după colț. Și am o dilemă existențială de un an. Nu știu dacă-s copy sau art (ca background niciuna, am terminat mate-info). Pentru domeniul ăsta da, paginile și tot ce ai făcut până acum sunt oglinda ta. Așa arăți ce poți, cât poți. E win-win. Notele și „rankingul” la facultate nu cred că interesează pe cineva.

Ce s-a schimbat la tine odată cu aceste pagini?

Numărul de prieteni pe Facebook. Glumesc. Eu am rămas la fel, puțin timid, cu idei crețe și bancuri proaste. Am început să fiu mai atent la munca altora (români și străini), să-i urmăresc constant, să fiu eu constant. Asta cred că am învățat. Da. Ce e aia constanța (nu orașul). Și curaj să încep să fac lucruri, că asta e cel mai greu, să începi. Accept mai ușor că o idee poate să dea fail. Cât timp n-am lăsat-o să moară netestată, înseamnă că am mai învățat ceva.

Care-i brandul pentru care ți-ai rupe 3 luni din viață, pe gratis, dacă ți-ar propune să faci parte din echipa de community management?

Ce-mi plac întrebările astea. Sunt genul de întrebări la care dai search pe google „cool brands” ca să dai un răspuns mișto. Pentru Diesel aș da 3 luni din sinapsele mele. Doar să vină aici și să facă aroganțele din State. Ar merge și niște campanii duse cu pluta rău, dar rău. Merităm și noi. :)
Dacă nu vrea Diesel, atunci Antrefrig (ăia cu porcul albastru). Mi se pare că-s așa, rupți de context și poți să faci multe „porc-ării” plecând de la ficat-de-porc-albastru. Cu brandurile așa mici e mai ușor să ieși la păscut.

Care e diferența dintre Andrei Lasc „cu substrat"/„la produs"/„în cerc"/„la pătrat"?

Cât de greșit sună unele combinații! :))
„Cu substrat" e eticheta. E ăla cu „ce faci păpUȘĂ”, a reinventat el roata că dădea târcoale plictiselii. Glumesc. Nu știu exact cum sunt din exterior, așa că o să vă zic cum mă văd eu. Pe de-o parte mi se par cam multe 4 pagini (ultimele două nu le fac singur, chill, but still).

Andrei Lasc „cu substrat" e tipul care răstălmăcește tot ce zici și scoate uși din păpuși, pat din ocupat, din astea. În ultima vreme a dat-o ușor spre mainstream, dar totul face parte dintr-un plan mare al salamandrilienilor.

Andrei Lasc „la produs" (sună atât de greșit) e Andrei care merge pe stradă și îi vin idei fără sens. Genul de idei care sunt bune doar în cercul de amici care știu că nu ai scleroză.

Pe ultimele 2 le iau la pachet și am să zic că Andrei Lasc „în pătrat” e genul de om ușor idealist, care crede că vorbind despre subiectele care ard, poți rezolva lucruri. Aici e mai personal, probabil de-asta nici nu mă grăbesc să dau drumul paginilor iar.

Cum vrei să fie Andrei Lasc „cu substrat"/„la produs"/„în cerc"/„la pătrat", la 25 de ani?

Să fie autentic. Și să fie împăcat cu cine e/ce face/cu cine, din astea. Dar autentic-ul e primul. Și să își păstreze în continuare doza aia de copilărie, că face bine.
Sper să n-am credite, 10 copii și un câine care mă trezește la 5 dimineața.
Câinele e negociabil, cât timp își strânge blana de prin casă.