Michael Wilkinson, cel care a realizat costumele pentru American Hustle rezuma pentru ELLE US povestea escrocilor americani de la sfârşitul anilor '70 destul de simplu și scurt - pentru a-ți face viaţa mai bună trebuie să ştii să te reinventezi şi să-ţi vinzi „produsul”.
De-a lungul filmului, toate personajele trec prin schimbări (emoţionale, de statut social, familial) mai mult sau mai puţin vizibile, însă niciunul precum cel al lui Amy Adams.
De-a lungul filmului, toate personajele trec prin schimbări (emoţionale, de statut social, familial) mai mult sau mai puţin vizibile, însă niciunul precum cel al lui Amy Adams.
De la prinţesa Disney rătăcită prin New York-ul zilelor noastre, la bucătăreasa iniţial neajutorată și până la măicuţa mereu bineintenţionată din Doubt, Amy Adams cu ochii ei mari de caprioară nu poate decât să inspire bunătate. Iar după American Hustle, a convins că poate să facă asta şi într-un rol în care trage o țeapă de cel puţin câteva mii de dolari.
Personajul ei câştigă instant simpatia şi admiraţia prin cuvintele bine alese, postura şi ţinuta incredibil de elegante şi, dacă eşti bărbat, nu este deloc deranjat de faptul că te uiţi insistent în decolteul adânc, aproape un personaj în sine. Cu atât mai bine atunci când îi scrii un cec.
Personajul ei câştigă instant simpatia şi admiraţia prin cuvintele bine alese, postura şi ţinuta incredibil de elegante şi, dacă eşti bărbat, nu este deloc deranjat de faptul că te uiţi insistent în decolteul adânc, aproape un personaj în sine. Cu atât mai bine atunci când îi scrii un cec.
Sidney Prosser este fata care a început de jos, conştientă că merită mai mult (“from feet up”este un fel de motto al echipei Sidney-Irving) și şi-a croit treptat un drum relativ cinstit în viaţă. Totul până când îl întâlneşte pe Irving Rosenfeld - un Christian Bale pe care îl recunoşti doar pentru că îi apare numele în genericul filmului. Se produce acel clic instant între cei doi, ambii cu un trecut anevoios şi obscur, iar Sidney trece la un alt nivel în dezvoltarea personală: îşi asumă rolul de Lady Edith Greensley, respectabilă femeie de afaceri din Manhattan cu multe conexiuni în domeniul bancar pe cealaltă parte a Atlanticului şi o fină cunoscătoare a artei. Falsului accent englez i se adaugă haine luxoase, de la mari designeri americani din anii '70, şi o încredere de sine care îi iese prin toţi porii.
Cum s-au întâmplat toate astea? Ei bine, împătimit de american pop culture, Michael Wilkinson şi-a pus amprenta asupra filmelor de acţiune tip block-buster, precum Tron: Legacy, Sucker Punch, Man of Steel. Dar cu adevărat relevante pentru efortul depus în American Hustle sunt experienţele ca assistant costume designer pentru două filme celebre în privinţa costumelor şi decorului: Romeo+Juliet şi Moulin Rouge (premiul Oscar pentru costume în 2002).
Cu aceste două exerciţii în spate, Wilkinson şi-a făcut conştiincios temele, devorând cât mai mult material vizual din anii '70 - Cosmopolitan şi Playboy, imagini publicitare mai mult sau mai puţin obscure, albume de liceu, filmele Saturday Night Fever, Goodfellas, Atlantic City.
Pentru personajul lui Amy Adams a obţinut acces la arhiva casei de modă americane iconice pentru acea decadă - Halston şi, probabil, a scormonit prin toate magazinele vintage şi second-hand detip low-end şi high-end de pe ambele coaste ale Americii. Adams defilează cu mult sex-appeal în faţa camerei în multe haine autentice din acea perioadă, fie rochia din piele Halston, fie rochii petrecute (wrap dress) cu print vegetal sau geometric de la Diane von Furstenberg, dar şi în multe piese actuale, în special accesorii, de la Gucci şi Dior, sau făcute special pentru film.
Cu aceste două exerciţii în spate, Wilkinson şi-a făcut conştiincios temele, devorând cât mai mult material vizual din anii '70 - Cosmopolitan şi Playboy, imagini publicitare mai mult sau mai puţin obscure, albume de liceu, filmele Saturday Night Fever, Goodfellas, Atlantic City.
Pentru personajul lui Amy Adams a obţinut acces la arhiva casei de modă americane iconice pentru acea decadă - Halston şi, probabil, a scormonit prin toate magazinele vintage şi second-hand detip low-end şi high-end de pe ambele coaste ale Americii. Adams defilează cu mult sex-appeal în faţa camerei în multe haine autentice din acea perioadă, fie rochia din piele Halston, fie rochii petrecute (wrap dress) cu print vegetal sau geometric de la Diane von Furstenberg, dar şi în multe piese actuale, în special accesorii, de la Gucci şi Dior, sau făcute special pentru film.
Pentru Wilkinson cea mai importantă ţinută a lui Amy este rochia generos decoltată dintr-un material transparent decorat cu paiete, creată chiar de către acesta. Obiectul capată semnificaţie prin importanţa contextului în care este purtată: obligaţi să lucreze cu un agent FBI cel puţin excentric (Bradley Cooper cu permanent) pentru a-şi salva pielea, Irving şi Sidney trebuie să le câştige încrederea distinşilor oameni de afaceri (a se citi mafioţi) din Atlantic City şi să-şi consolideze prietenia cu primarul oraşului, “deschizătorul de drumuri” către afaceri ilegale cu politicieni importanţi.
Altfel spus, Sidney Prosser devine cu adevărat Sidney Poser, întruchipând eleganţa şi bogăţia Manhattan-ului, în timp ce flirtează cu agentul DiMaso şi se apară de ghearele ascuţite ale soţiei lui Irving, jucată de Jennifer Lawrence. Ambele “soţii” ale lui Irving sunt fermecătoare ca prezenţă, dar rafinamentul şi tactul lui Sidney depăşesc cu mult comportamentul şi gustul estetic de soţie întreţinută şi răsfăţată ale lui Rosalyn Rosenfeld, pe care o vedem mai mult în cadre restrânse, mai mereu bosumflată ca un copil.
Altfel spus, Sidney Prosser devine cu adevărat Sidney Poser, întruchipând eleganţa şi bogăţia Manhattan-ului, în timp ce flirtează cu agentul DiMaso şi se apară de ghearele ascuţite ale soţiei lui Irving, jucată de Jennifer Lawrence. Ambele “soţii” ale lui Irving sunt fermecătoare ca prezenţă, dar rafinamentul şi tactul lui Sidney depăşesc cu mult comportamentul şi gustul estetic de soţie întreţinută şi răsfăţată ale lui Rosalyn Rosenfeld, pe care o vedem mai mult în cadre restrânse, mai mereu bosumflată ca un copil.
Deşi Wilkinson descrie fugitiv alte costume în interviuri, sunt câteva care merită mai multă atenţie.
Unul este costumul de baie din macramé purtat de personajul lui Adams atunci când îl cunoaşte pe Irving. Găsit de Wilkinson într-un magazin cu haine de închiriat din Los Angeles, costumul îşi pierduse mult din elasticitate, astfel a fost creat unul identic. Asociate de cele mai multe ori cu perioada de început a anilor '70, obiectele vestimentare croşetate sau din macramé îşi au reminişcenţa în stilul vestimentar libertin al anilor '60. Alegerea lui Wilkinson s-a bazat pe dorinţa de a reconstitui stilul de viaţă de atunci, dar cum mai multe tendinţe vechi în modă pot exista în paralel mult timp alături de cele noi, aceasta s-a dovedit a fi perfectă pentru a o înfăţisa pe Sidney Prosser înainte de marea transformare.
Costumul de baie, haina de blană şi brăţara cu Duke Ellington sunt singurele detalii care oferă informaţtii despre personalitatea şi background-ul lui Sidney până când Irving să ajungă să poarte o conversaţie cu aceasta şi asigură trecerea de la un trecut dubios la un viitor marcat de rafinamentul stilului de viaţă al anilor '70 al elitei din New York. Alt costum cu semnificaţie interesantă este chiar cel de dansatoare dintr-un club de striptease, luat de la Agent Provocateur. Vizibil doar în două cadre, deux-piece-ul cu paiete şi franjuri, departe de cele banale şi kitchoase purtate de pole dancers, anunţă gustul lui Sidney pentru lux, lipsa de inhibiţii, siguranţa de sine pe care le va folosi ulterior în beneficiul său. “But where would that boldness take?” se intreba Sidney pe vremea când nu avea multe opţiuni în viaţă.
Unul este costumul de baie din macramé purtat de personajul lui Adams atunci când îl cunoaşte pe Irving. Găsit de Wilkinson într-un magazin cu haine de închiriat din Los Angeles, costumul îşi pierduse mult din elasticitate, astfel a fost creat unul identic. Asociate de cele mai multe ori cu perioada de început a anilor '70, obiectele vestimentare croşetate sau din macramé îşi au reminişcenţa în stilul vestimentar libertin al anilor '60. Alegerea lui Wilkinson s-a bazat pe dorinţa de a reconstitui stilul de viaţă de atunci, dar cum mai multe tendinţe vechi în modă pot exista în paralel mult timp alături de cele noi, aceasta s-a dovedit a fi perfectă pentru a o înfăţisa pe Sidney Prosser înainte de marea transformare.
Costumul de baie, haina de blană şi brăţara cu Duke Ellington sunt singurele detalii care oferă informaţtii despre personalitatea şi background-ul lui Sidney până când Irving să ajungă să poarte o conversaţie cu aceasta şi asigură trecerea de la un trecut dubios la un viitor marcat de rafinamentul stilului de viaţă al anilor '70 al elitei din New York. Alt costum cu semnificaţie interesantă este chiar cel de dansatoare dintr-un club de striptease, luat de la Agent Provocateur. Vizibil doar în două cadre, deux-piece-ul cu paiete şi franjuri, departe de cele banale şi kitchoase purtate de pole dancers, anunţă gustul lui Sidney pentru lux, lipsa de inhibiţii, siguranţa de sine pe care le va folosi ulterior în beneficiul său. “But where would that boldness take?” se intreba Sidney pe vremea când nu avea multe opţiuni în viaţă.
Ar mai fi de menţionat hainele uitate de clienţi pe care le probează Sidney la spălătoria lui Irving sau bluzele transparente şi decoltate, purtate fără nimic pe dedesubt, sacoul din tweed à la Chanel asortat unei fuste albe cu care aleargă prin oraş braţ la braţ cu Irving, sărbătorind succesul unei noi scamatorii. Costumele sunt completate de coafuri elaborate, specifice vremii - aşa cum spunea Tina Fey la Globurile de Aur din acest an, titlul iniţial al filmului era “Explozie la fabrica de peruci”.
Lăsând gluma la o parte, “American Hustle” a primit premiul pentru “Best Costume Design for Musical or Comedy” în seara respectivă, iar Robert Downey Jr., responsabil cu înmânarea premiului pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal dintr-un musical sau comedie, a putut să păstreze costumul primit de la Gucci întrucât Amy Adams a fost cea premiată.
Lăsând gluma la o parte, “American Hustle” a primit premiul pentru “Best Costume Design for Musical or Comedy” în seara respectivă, iar Robert Downey Jr., responsabil cu înmânarea premiului pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal dintr-un musical sau comedie, a putut să păstreze costumul primit de la Gucci întrucât Amy Adams a fost cea premiată.
